Criza economică actuală are o serie de asemănări fascinante cu cea din anii 1870, care a durat 23 de ani: reunificarea Germaniei, o uniune monetară cu Grecia, Italia şI Franţa, apariţia unui nou jucător mondial care a revoluţionat totul, îndatorare foarte mare, speculaţii financiare şi un potop de bani ieftini, scrie Matthew Lynn, directorul executiv al companiei de consultanţă Strategy Economics, într-un articol de pe MarketWatch.
El compară situaţia planetară actuală cu cea care a îngenuncheat planeta în anii 1870. O nouă putere industrială depăşeşte pe toată lumea – atunci era SUA, acum e China. Pieţele financiare au fost atunci dereglementate iar banii ieftini erau prezenţi peste tot. “Prăbuşirea atotputernică” a declanşat o criză imensă, cunoscută sub numele de “Lunga Depresiunea”. Aceasta a fost “o perioadă de volatilitate, şomaj şI scăderi ce au durat 23 de ani”, până în 1896.
Dacă ne gândim că în vremea noastră problemele au început în 2007 şI s-au transformat în dezastru în 2008, putem concluziona că suntem prinşi vrând-nevrând până în 2031.
Germania a adoptat atunci un nou sistem monetar, iar Europa a fost “inundată” cu bani germani ieftini. Grecia a semnat o uniune monetară cu Italia şI Franţa, dar se chinuia să o ţină în frâu, mai completează el.
Acum China este în rolul de a redresa yuanul ieftin, atât SUA cât şI state europene acuzând ţara asiatică de faptul că îşi subvenţionează astfel exporturile şI perturbează întreg comerţul mondial.
De asemenea, avem şI o uniune monetară care se chinuie să ţină în viaţă moneda euro iar problemele au apărut exact la greci. Tot atunci, noua putere industrială, SUA, a lăsat în urmă vechile industrii prin bunuri ieftine. Din nou, China e în aceeaşi poziţie în zilele noastre.
Colapsul Austriei a declanşat totul. Va fi la fel?
În 1873, în unul dintre cele mai mari colapsuri din toate timpurile, pieţele austriece au căzut, ceea ce a declanşat colapsuri în toată Europa şI la New York. Din nou trebuie să remarcăm asemănarea cu situaţia actuală, când Austria are mari probleme cu băncile sale ce s-au supra-extins în Estul Europei.
Autoritatea Bancară Europeană (EBA) nota într-un raport că necesarul suplimentar de capital al băncilor austriece este de 3,9 miliarde de euro. O mare parte este atribuibil Volksbank, Raiffeisen are nevoie de capital suplimentar de 2 miliarde de euro iar Erste de alte 743 milioane. Tot în Austria, la finele lunii trecute, banca centrala a cerut băncilor să nu mai acorde credite subsidiarelor decât în limita depozitelor. Sună asemănător?
Lynn mai scrie şi că paralele sunt “fascinante”, precum reunificarea Germaniei făcută premergător crizei de atunci sub Otto von Bismarck cu cea dintre RFG şI RDG din 1989. Din cauza dereglementării industriei bancare, mulţi bani germani au fost investiţi atunci pe bursa din Viena. Acum avem problemele băncilor germane şI franceze în Grecia.
Tot atunci SUA se industrializa şI transforma economia globală, cum a făcut China în ultimii 10 ani, scrie analistul.
Cinci lecţii de criză
Însă tot el mai spune că paralelele istorice nu sunt niciodată precise. Însă cinci lecţii se desprind din această poveste: depresiunile economice pot dura foarte mult iar originile lor sunt în bulele datoriei; este structurală - criza din secolul a XIX-lea a venit din speculaţii financiare, schimbări tehnologice şI venirea unui jucător masiv în economia globală.
Lynn spune despre dolar că va scădea pe termen lung ca rol de monedă de rezervă. Însă despre euro scrie că “cel mai mare bloc economic a creat cel mai disfuncţional sistem monetar din istoria omenirii, ameninţând cu noi colapsuri de o mărime fără precedent”. El ne îndeamnă să ne gândim la posibila cădere a economiei ca o persoană suferind un infarct, apoi un atac cerebral, apoi corpul fiind luat de o ambulanţă care să-l ducă la spital dar face accident pe drum. Morala: pacientul nu e deloc în stare bună.
A treia concluzie e ca depresiunea e inegală. Economia Germaniei a crescut în acea perioada foarte slab, cu 2% pe an, similar cu alte ţări. Pieţele au rămas volatile, cu boom-uri şI scăderi, căzând regulat în recesiune. În al patrulea rând, lucruri bune încă se întâmplă, nu e doar apocalipsă.
Apar noi tehnologii
În Lunga Depresiune, unele state nu au fost afectate iar tehnologii şI industrii noi au fost create. A fost inventat telefonul şI s-au pus bazele motorului pe benzină iar electricitatea a fost pusă la lucru. Cei care au văzut asta, s-au îmbogăţit iar muncitorii din ţările potrivite au prosperat. Per total, însă, vremurile au fost grele. A cincea lectie e că situaţia nu va fi “reparată” uşor.
Autorităţile şI bancherii au învăţat din anii '30 că dacă pompezi bani şI cerere, totul va fi bine. Nu va fi aşa. Sigur, cererea e importantă, nu ai niciun motiv să o laşi să intre în colaps. Dar nu se va termina totul până când nu se vor rezolva problemele structurale. Datoriile trebuie să fie plătite parţial până la niveluri manageriabile, o nouă monedă de referinţă trebuie creată iar euro trebuie să fie ucis, spune el.
“Economia globală îşi va reveni eventual la creştere normală. Dar adevărul e că va lung şI greu – o grămadă de muncă trebuie făcută pentru a fi adusă pe calea cea bună”, conchide directorul Strategy Economics.
